Nu mai ºtiu ce am vorbit pe drum -au fost cuvinte, pãrerile unui observator întotdeauna distant de subiectele sale. Sfii ca am rãnit multa lume cãutând rãspunsul; inclusiv pe mine. Dar tot ce conteazã este ca m-ai inteles. De ce trebuia sa o faci chiar tu? M-ai privit mereu cu ura, distanta, fitoasa.
Ti-am spus ca nu exista decât puþine fitoase adevãrata; TU nu faci decât sa te respecþi Mi-ai zâmbit atunci, pentru prima data si pentru o secunda -dara fost de ajuns. Sãrutul acela aproape intamplator, modest, infricoºat... Ti-am simþit buzele moi peste a le mele. Ar fi trebuit sa nu ºtiu ...
Numar total de carctere: 2640
Citeste toata povestirea erotica |
Raportati orice abuz
Trimite povestirea unui prieten
Scrieti comentariile voastre
Trebuie sa fiti logati pentru a putea lasa comentarii