Noapte...E atât de întuneric...singurãtatea e copleºitoare si doare...somnul iar nu ma gãseºte. Ma ridic din refugiul patului meu doar prntru a infrunta iarã si întunericul nemilos. Ies pe balcon si ma loveºte frigul, incep sa tremur necontrolat si ºiroaie de lacrimi aluneca pe obraji...inca nu caut refugiul cãldurii deoarece am nevoie de frig pt a ma trezi la realitate...pt a ma rupe de lumea imaginara in care trãiesc. Îmi aprind o þigara si trag cu nesaþ din ea, termin o arunc si o urmãresc cum cade la pamant si se stinge intr-o balta...flacãra ei sa stins deodatã ca si fericirea mea de când...
Numar total de carctere: 2376
Citeste toata povestirea erotica |
Raportati orice abuz
Trimite povestirea unui prieten
Scrieti comentariile voastre
Trebuie sa fiti logati pentru a putea lasa comentarii